Noua tehnologie a sănătății care integrează genetica și psihologia

Ești un extrovert încrezător sau un introvert timid? Îți asumi riscuri? Viata ta este organizata? Te enervezi ușor? Peste 20.000 de lucrări științifice arată că genele noastre influențează personalitatea noastră. Unii geneticieni comportamentali susțin că până la 60% din personalitatea noastră este înnăscută, în timp ce restul se dezvoltă datorită factorilor de mediu.

Acest lucru nu implică însă faptul că nu avem nicio influență asupra comportamentului nostru.

Prin înțelegerea mai bine a trăsăturilor de personalitate, putem învăța să navigăm în viața noastră într-un mod potențial mai eficient. Acum, există o tehnologie disponibilă care ne poate ajuta să integrăm genetica și psihologia cu alte aspecte ale vieții noastre, cum ar fi relațiile, munca și bunăstarea generală.

Primele distribuții de ADN-uri

Deși 99,6% din codul nostru genetic este identic, suntem cu toții unici. Deși mai puțin de 1% din genele noastre conțin diferențe, aceste diferențe sunt ceea ce face ca fiecare dintre noi să fie special. Polimorfismele unice de nucleotide (SNP) reprezintă cele mai frecvente mutații genetice care contribuie la unicitatea noastră. SNP-urile afectează nivelul hormonal și neurotransmițător. Deoarece hormonii s-au dovedit a avea o influență asupra comportamentului nostru, putem presupune că este vorba de SNP care dau comportamentului nostru o legătură genetică puternică. De exemplu, nivelurile ridicate ale oxitocinei hormonale sunt mai susceptibile de a fi găsite într-o persoană afectuoasă, în timp ce nivelurile ridicate de dopamină au fost legate de beneficiarii de riscuri.

Testele genetice comerciale sunt acum disponibile, care vă pot analiza genele legate de hormoni și neurotransmițători, inclusiv dopamina, oxitocina și serotonina. Aceste teste vă pot ajuta să aflați mai multe despre dispoziția dumneavoastră comportamentală genetică. Gemetrics și LifeNome sunt două companii care oferă teste de personalitate ADN care vă oferă o șansă de a vă explora genetica, deoarece se referă la rolul potențial pe care acestea îl joacă în comportamentul dvs. social, creativitate, performanță de memorie, precum și stilul dvs. de învățare.

Cele mai recente descoperiri ale geneticii comportamentale au inspirat, de asemenea, ideea de a folosi testarea personalitatii ADN atunci cand cautati un housemate adecvat. SpareRoom, un site de partajare a apartamentelor și caselor care operează în Statele Unite și Regatul Unit introduce un nou serviciu pentru a vă ajuta să găsiți un coleg de cameră care să se potrivească profilului dvs. ADN. Compania se bazează pe tehnologia dezvoltată de Karmagenes, un startup bazat pe elvețian, care combină testarea ADN și psihometrică.

Karmagenes, al cărui motto este "Meet yourself", și-a construit tehnologia de sănătate folosind rezultatele studiului publicat. Abonații SpareRoom primesc un kit de auto-testare pentru a furniza un eșantion de salivă. Utilizatorii folosesc de asemenea un chestionar psihometric online. În laboratorul Karmagenes, ADN-ul tău este extras din celulele tale epiteliale salivare. SNP-urile dvs. sunt identificate și analizate utilizând bioinformatica. Cercetătorii de la Karmagenes aplică apoi un algoritm special pentru a lega SNP-urile și genele cu caracteristici comportamentale diferite.

Raportul final care rezultă cuprinde 14 caracteristici de personalitate - inclusiv optimism, încredere și toleranță la stres - și indică modul în care aceste caracteristici sunt influențate de genele dumneavoastră. Intenția SpareRoom este de a folosi constatările Karmagenes pentru a sfătui oamenii cu privire la tipul de personalități cu care se potrivesc cel mai bine, minimizând șansele unei coabitări disharmonice.

O nouă eră a psihologiei genomice

Unii experți susțin că, dacă cunoașteți machiajul genetic al cuiva în plus față de istoria sa, puteți înțelege mai bine comportamentul persoanei. Folosind această informație specifică individuală, un psiholog ar putea, teoretic, să elaboreze opțiuni mai eficiente de sănătate mintală. Cu noi descoperiri științifice și tehnologice, psihologia tradițională se transformă în psihologie genomică. Abordarea genomică analizează interacțiunile dintre factorii genetici și cei de mediu la nivel molecular - depășește heritabilitatea.

Profesorul Turhan Canli de la Universitatea Stony Brook din New York susține că, în viitor, analiza genomică ar putea ajuta psihologii nu doar să explice, ci și să prezică și, eventual, să modifice comportamentul uman.

Cercetarea sa se concentrează asupra mecanismelor biologice care modelează diferențele individuale.

De exemplu, grupul său de cercetare a explorat posibile legături de depresie. Au inceput sa coreleze neuronale interactiunea dintre genotipul serotoninei si stres. Gena transporterului serotoninei este localizată pe cromozomul 17 și purtăm o copie de la fiecare părinte. O persoană poate avea două variante scurte ale acestei gene, una variantă scurtă și una lungă sau două variante lungi. Grupul Canli a folosit o fMRI pentru a măsura activarea creierului în zonele legate de stres și depresie (amigdala și hipocampul) și nivelurile absolute ale fluxului sanguin în repaus la persoanele cu și fără antecedente de depresie. Ele corespundeau rezultatelor cu genotipul persoanei.

Ei au descoperit că în purtătorii variantei scurte a genei serotoninei cromozomului 17, stresul de viață a fost asociat cu o mai mare activare a repausului. În contrast, în purtătorii variantei lungi, mai multă stres a determinat o activare mai mică a repausului. Canli a concluzionat că stresul de viață ar putea avea un efect diferit asupra oamenilor, în funcție de expresia genei serotoninei. În cazul purtătorilor cu varianta lungă se poate observa un efect de sensibilizare, în timp ce purtătorii alelei scurte devin mai sensibili de stres.

Polimorfismele genetice au fost explorate și în alte domenii ale psihologiei. Asociațiile s-au găsit, de asemenea, în schizofrenie, boala Alzheimer, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție și tulburări de dispoziție și de anxietate. Cercetarea genomului uman pare să ofere informații importante în comportamentul nostru.

Limitările geneticii comportamentale

Deși genetica comportamentală contribuie cu un aspect important al cercetării comportamentale, știința nu poate încă să facă afirmația că ADN-ul nostru este destinul nostru. Oamenii de știință ar putea să reproducă șoareci care sunt fie curajoși, fie temători, cu toate acestea, există multe complexități în interacțiunile dintre gene și mediul înconjurător, ceea ce face ca oamenii să fie mai greu de clasificat în ceea ce privește predicția comportamentului lor. Nimeni nu poate ști cu adevărat ce fel de persoană veți deveni și ce veți face pur și simplu pe baza genelor voastre. Această noțiune este susținută și de apariția epigeneticii, care susține că genele pot fi pornite și oprite de factori externi sau de mediu.

Cu toate acestea, noua tehnologie ar putea oferi o ocazie interesantă de a obține o perspectivă asupra psihicului nostru. Pe măsură ce această tehnologie a sănătății evoluează, este important ca aceste progrese să nu fie deturnate și folosite în moduri etice (de exemplu, pentru a răni anumite grupuri de persoane sau pentru a crește dezavantajele celor care sunt deja în pericol). Mulți oameni găsesc asemănările dintre genetica comportamentală și eugenia tulburatoare. Experții sunt de acord că trebuie să fim conștienți atât de beneficiile potențiale, cât și de abuzurile tehnologiilor noi legate de genetica comportamentală și să aplicăm progresele domeniului într-un mod conștiincios și vigilent.

> Surse

> Bouchard Jr. T, Loehlin J. Genele, evoluția și personalitatea. Genetica comportamentului . 2001; 31 (3): 243-273.

> Canli T. Apariția psihologiei genomice. Insights din analizele genomice ar putea permite psihologilor să înțeleagă, să prezică și să modifice comportamentul uman. Rapoartele EMBO . 2007; 8 (Suppl1): S30-S34.

> McGue M. Sfârșitul geneticii comportamentale ?. Genetica comportamentului . Mai 2010; 40 (3): 284-296.

> Plomin R, Colledge E. Genetica și psihologia: Dincolo de heritabilitate. Psiholog european . 2001; 6 (4): 229-240.