Data viitoare când aveți un test de auz , nu trebuie să fiți uimiți de audiograma pe care o primiți. Iată o explicație ușor de înțeles cu privire la modul de citire a audiogramei .
O audiogramă este configurată ca o diagramă cu axa X orizontală care reprezintă frecvențele sau Hertz (Hz). Axa X este împărțită în două părți: în partea stângă a "divizei" sunt frecvențele joase.
În partea dreaptă a "divizării" sunt frecvențele înalte .
Axa verticală Y reprezintă decibele. Decibele reprezintă nivelul de auz, sau cât de tare este. Numărul de decibeli este mai mic în partea de sus a graficului și crește mai mult pe măsură ce mergeți în jos. Acesta este împărțit în trei părți: partea de sus a graficului este sunetele mai moi, partea de mijloc este sunetele moderate, iar partea de jos este sunetele mai tari.
Audiologul testează auzul la o serie de frecvențe. Audiologul verifică pentru a vedea ce sunet mai moale puteți auzi la fiecare frecvență. De exemplu, la 125 Hz este posibil să auziți numai sunetul la 50 de decibeli.
O audiogramă completă va avea X și O pe ea. Fiecare X reprezintă urechea stângă. Fiecare O reprezintă urechea dreaptă. Uită-te la audiograma pentru a vedea unde X și O se aliniază cu axa decibelului.
- Oamenii cu auz normal vor avea X și O care nu depășesc 20 de decibeli.
- Persoanele cu o pierdere ușoară a auzului vor avea X și O în intervalul de 20 până la 40 de decibeli.
- O pierdere moderată este de 40 până la 60 de decibeli.
- Pierderea severă a auzului scade în intervalul de 60 până la 80 de decibeli.
- O pierdere profundă a auzului este ceva mai mare de 80 de decibeli.
Privind la audiograma proprie (imaginea), este evident că propria mea pierdere a auzului este foarte profundă, literalmente căzând din diagramă.
> Sursa:
> Înțelegerea testului auditiv.
> Evaluarea audierii.